Predestination directed by Michael & Peter Spierig

predestinationIt blew my mind! The story behind the story, nu neaparat realizarea filmului. Au trecut cateva saptamani de cand l-am vazut si inca ma mai trage mintea din cand in cand acolo si mi-aud creierul cum da sa faca scurtcircuit. Fuck! Wanna go again!

Before I Go to Sleep al lui Rowan Joffe

before-i-go-to-sleepE fain. E cu Nicole Kidman si Colin Firth. Si m-a tinut in suspans de la cap la coada. Parea previzibil si la un moment dat, chiar am pus pariu cu mine insami ca stiu finalul. Well, ce crezi? M-am inselat si m-am bucurat maxim ca l-am pierdut. Aproape am simtit ca scenaristul mi-a dat una dupa ceafa in gluma, razand de aroganta mea.

Fury al lui David Ayer

furyE de vazut la cinema, nu acasa. E filmul care m-a umplut de mixed feelings ca niciun altul in ultimul an. E filmul care desi a durat 2 ore jumate n-am simtit ca ar fi trecut mai mult de una jumate: atat de bine e facut, structurat, sincronizat. E cu Brad Pitt, e hollywood-ian pana in maduva oaselor, e cu pac-pac, dar e awesome. E si cu romanca Anamaria Marinca, intr-un rol mic ce-i drept, dar pe care il ridica asa cum stie ea, cu naturalete si talent. Si pe mine m-apuca mandria cand o romanca joaca 1:1 cu Brad Pitt si la fel de bine ca el.

You’re Not You al lui George C. Wolfe

you-re-not-youSeamana mult cu frantuzescul Intouchables sau The Intouchables, dar tot ca mi-a placut. Bine, mi-a placut mai mult The Intouchables, dar acum vorbim despre You’re not You. Nu sunt critic de film si pentru mine un film bun e ala care ma face sa intru in poveste si sa simt ceva. Atat. Iar You’re Not You a facut asta pentru mine: m-a si amuzat, dar mi s-a si strans sufletul si-am plans in batista in vreo trei randuri, asa bitch cum sunt io. 

Ia mana de pe telecomanda!

ia-mana-de-pe-telecomandaAvem tendinta, fireasca de altfel, de a ne uita mai mult inapoi decat inainte si mai mult inainte decat la ACUM. Si tot deruland filmul inainte si inapoi, n-apuci sa vezi decat ce vrei sa revezi din ce-a fost si-apoi cauti pe fast forward imaginile pe care ai vrea sa le vezi. Iar cand nu le gasesti pe cele care-ti convin, mai balaresti un pic inapoi si tot asa.

Ida al lui Pawel Pawlikowski

Ida movieE un film cu personalitate. Puternica. Maximizata de imaginea alb-negru. Film din ala de intra in tine si creste exponential intr-o ora jumate si nu da sa se opreasca nici in zilele urmatoare. Film din ala pe care poti si vrei sa-l revezi. Film din ala de iti deschide universul catre regizorul respectiv (daca esti incult ca mine si n-ai mai vazut nimic facut de el) si te-apuci si cauti apoi alte filme de-ale lui. Asa e Ida.

The Grand Budapest Hotel al lui Wes Anderson

the grand budapest hotel - wes andersonDuminica seara e seara de film. Negresit, duminica mergem la film, eu si my BFF. Nu citim review-uri, mai aruncam un ochi scurt la trailere si alegem in functie de ora la care suntem disponibile si in functie de daca vrem nachos sau un cinema cu miros de comunism.

Love Building – comedia romaneasca la care ai voie sa mananci popcorn

love buildingDin punctul meu de vedere Love Building este schimbarea la fata a cinematografiei romanesti. O comedie romaneasca de bun gust in 2013 si cu asta as putea spune tot. Dupa “magica” etapa minimalista din aceasta industrie in care scenaristii s-au zbatut sa nu spuna nimic “pe gura”, iar actorii sa nu joace, Love Building mi-a adus un zambet cat casa in suflet, pentru ca e un film romanesc la care in sfarsit poti sa manaci popcorn.

Closer To The Moon al lui Nae Caranfil

closer to the moon vera farmigaZilele trecute am avut de ales intre a viziona Closer To The Moon al lui Nae Caranfil si The Monuments Men si desi nu sunt o admiratoare a filmului romanesc, am ales Closer To The Moon pentru ca imi place Caranfil. Si bine am facut!

Desi trist pentru industria cinematografica romaneasca, pentru sufletul meu m-am bucurat ca sala a fost goala.