Asta e d-ala, draga, de te stoarce ca pe-o carpa

January 29, 2015 at 11:25 am

04-way-to-naxosAm noroc de batrani. Mereu am avut. Din aia faini si nevorbiti. Care atunci cand ma asez la o coada sau astept pe cineva, se opresc cu cainele langa mine si-mi povestesc cum a fost in razboi, cum s-au indragostit ei in tinerete si-mi trag cate-o intelepciune de-mi vine sa plang si sa-i iau in brate. Anyway, de cele mai multe ori sunt din astia maxim amuzanti si mie-mi place de mor sa-i ascult.

La un moment dat, o batranica mi-a facut ziua si m-a facut sa rad in mijlocul bancii, de nu ma mai puteam opri. Cum stateam eu la coada, vad la un moment dat cu coada ochiului doua tinere cochete de vreo 70+ ani, care intra in banca. Se invart ele pe acolo, eu, intre timp, imi dau seama ca mai imi trebuie ceva de la alt ghiseu si plec de la coada. Revin in trei minute si ele erau in locul meu, asa ca m-asez dupa ele.

Vai, dar te rog sa treci in fata, ca erai inaintea noastra, zice tanara mai slabuta si eleganta foc.

Ochii strazii a scanat tot, zic in gand amuzata si-i multumesc: Nu-i nevoie, stati linistita, ca cine pleaca la plimbare, pierde locul de onoare.

– Lasa, draguta, ca noi avem timp berechet, hai treci in fata! zice ea si-mi zambeste ca bunica-mea.

Ma execut ca deh, si-asa urasc cozile si ele pe mine si ma bucur cu ditamai zambetul pe fata ca dau numai de batrani d-astia faini. Si cum ajung in fata liniei de bun simt, aia care e la vreun metru de ghiseu ca sa nu stai in carca omului care tocmai e la ghiseu, zbang, in banca intra un tinerel tot de vreo 70+, care ne depaseste pe toate trei in viteza si se interpune intre mine si nenea din fata, fix in spatiul ala de-l lasasem liber.

Bag seama ca tataie nu si-a dat seama pentru ce e spatiul ala si in timp ce stau eu sa ma socotesc cum sa-i zic omului ca nu stam in mijlocul bancii sa ne rugam pentru francul elvetian, ci suntem tot la coada, o aud pe tinerica din spate.

– Domnule, sa stiti ca si noi suntem la coada, nu stam aici sa ne uitam pe pereti.

Tataie se-ntoarce bulversat, isi da seama ca a kkt-o, isi cere scuze amabil si da sa se duca spre finalul cozii, dar observa un scaun langa perete si se-aseaza pe el.

– Haideti ca sunt dupa dumneavoastra atunci, dar stau si eu aici.

Apele se linistesc pana cand tataie scoate un teanc de vreo 3.000 de dolari si incepe sa-i numere, fluturandu-i ca un Becali. Bunicutele incep sa chicoteasca in spatele meu si aia mai grasuta zice, privind spre cealalta amuzata:

– Ce zici, draga, te bagi?

Pe mine ma ia cu ras, ma-ntorc spre ele si capritele se amuzau ca doua liceene, ma jur. Dulcea cocheta si subtirica, il scaneaza asa de sus pana jos pe tataie, se uita spre mine si-mi face cu ochiul si zice:

– Nu, draga, nu te uiti la el? De unde are atatia bani? Asta-i d-ala de te stoarce ca pe-o carpa, vrei si tu o prajitura si el nu si nu, ca sa punem banii la ciorap.

Vaaai, imi venea s-o imbratisez ca radeam cu lacrimi, dar mi-a venit randul si m-am dus. Functionara, tinerica foc, dar acra maxim, parea o batrana de 100 de ani in comparatie cu tinericile din spatele meu, care se amuzau teribil in continuare.

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page!