Best Christmas ever cu brad de hartie si fara cadouri

December 26, 2015 at 10:38 am

brad-de-craciunUn cititor comenta un post de-al meu zilele trecute si-mi dorea sa primesc stuff sub brad, da’-n acelasi timp era sigur ca daca nu, o sa-mi fac rost singura. Which I usually do, da’ nu stiu de unde stia el, ca nu ne cunoastem 🙂 Zicea cineva ca as avea darul transparentei, da’ chiar asa?

Anyway, daca de ceva ani incoace iau brazi in ghiveci pe care primavara ii plantez, acum nici brad n-am gasit sa ma satisfaca. M-am gandit ca oricum Alex n-a supravietuit (Alex e bradul din 2013), iar Brad Pitt (bradul din 2014) e plantat unde trebuie, asa ca anul asta poate asa trebuie sa fie…fara brad, doar cu angelina sau…angelica de bff.

Fara brad si fara plan, lucru care nu prea-mi sta in caracter (adica si cand n-am plan, am un plan sa nu am plan), zic sa-i dau cu niste bourbon si sa ma duc sa-mi imbratisez bff-a care tocmai se trasese pe cur si nu mai voia chip sa ne bucuram.

Printre fete triste o iau la picior din bar catre ea, ma-nfiintez la usa ei dupa 3 etaje urcate pe scari (ca n-am incredere in liftul din blocul cu bulina), Grinch in persoana deschide si …brusc, ma cuprinde colindatul printre gafaituri (ca sa-ntelegeti mai bine skill-urile mele de cantacioasa, cant doar singura-n casa si-n masina, mimez pana si la multi ani-ul cantat in grup ca sa nu stric vibe-ul). Asa ca nah surpriza mea…pentru mine cum ieseau singurele din mine, cu o voce pe care n-o mai auzisem pana acum, singurele 2 strofe din O, ce veste minunata. Bah, sa vezi ca mi-a adus Mosu’ voce anu’ asta :)) Not really, da’ cred ca mi-a adus mai mult curaj.

Cu lacrimi si imbratisari, ne-am asezat sa ne salutam si cu Captain Morgan, pus la dispozitie (cred ca impotriva vointei lui:D) de couchsurfer-ul australian gazduit de my bff, in miros de sarmale inghetate trimise de mama-sa (a bbf-ei, nu a australianului) si fierte de colega-sa de apartament.

Deja arata a Craciun in toata regula, da’ ce crezi? Abia atunci a-nceput, cand pe ecranul telefonului lu’ bff apare Mom si pe mine ma apuca recunostinta maxima ca i-a dat viata, asa ca raspund eu si-ncep sa colind…inca o data. Bff-a grinchioasa se topeste si ea si bagam impreuna, pe doua voci (cam false, dar nah, asta avem, cu astea defilam) si cu emotie de copii. Asa ca daca ne-a mers o data, decidem cu ajutorul Cpt Morgan, ca this is the shit anu’ asta si c-o sa-i luam la rand pe toti cei catre care se duce gandul bun si pentru care nu e o ora tarzie (pe cei la care nu ne-a permis  ora, le-am cantat gandul bun doua zi).

Ca-ntr-o reclama proasta la telefonie mobila cu minute nelimitate, dar ca-ntr-o realitate frumoasa rau, asta am facut vreo 2 ore: am cantat cele doua strofe din O, ce veste minunata, oamenilor din viata noastra, pentru care suntem recunoscatoare ca exista: pe unii dintre ei ii iubim de cand ne stim si-n fiecare zi, unii ne insenineaza zilele, pe altii i-am iubit si-apoi i-am injurat ca n-au stiut ce sa faca cu iubirea, da’ tot ca-i iubim si-acum…altfel, da’ tot iubire e. Pe unii i-am fi vrut acolo la masa cu noi si-au fost chiar daca erau in alta tara. Unora dintre ei le-am gresit maxim, iar altii ne-au gresit noua tot maxim, but in the end, we are who we are si datorita lor.

Si-asa a plecat gandul bun in zeci de parti de Romania si de lume, chiar si in Australia, la cererea couchsurfer-ului. Si dupa niste sarmale bune rau si-o lumanare improvizata am dat gand bun si oamenilor de pe scara, ca sa-ncheiem apoteotic. Niciuna dintre noi nu e religioasa si n-a avut nicio legatura cu vestea minunata din colind…Vestea minunata a fost ca…nici nu mai conteaza daca primeste cineva, ci ca inca mai ai si poti sa dai. Si nu doar de Craciun. Si asta e eliberator.

Credeam ca o sa se incheie, dar ajunsa acasa, am decis ca fuck, io vreau brad si anu’ asta si-asa l-am decupat pe Brad de Craciun si l-am lipit cu ce-am avut, respectiv un plasture. Si-a doua zi cand i-am chemat pe-ai mei sa-si ia cadourile de sub el, dupa ce i-a umflat rasul, maica-mea s-a luat de creioanele mele colorate si-am inceput sa-l coloram impreuna. I-a pus chiar si globuri si stelute si cum ma uitam la ea asa, copil cu parul alb, mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa fiu altfel. Si nici nu vreau, what the fuck!

Sper c-a ajuns gandul bun si la voi…si nu doar de Craciun.

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page or below!