Cartea de fețe e plină de feţele pe care vrei să le-arăţi

October 21, 2014 at 4:27 am

cartea-de-fete-1Cartea de fețe – Facebook of course – nu te-nvaţă să citeşti! Când cartea ta preferată este cartea de feţe, ar trebui să-ţi fie ruşine. De tine. În faţa ta. Când tot ceea ce citeşti este statusul lui de pe Facebook sau comentariile fostei (ori actualei, dupa caz) la ce postează el, ar trebui să-ţi fie ruşine. De tine. În faţa ta. Când ii cunoşti prietenele virtuale mai bine decât şi le cunoaşte el, măsurând zilnic in pixeli şi like-uri gradul de pericol, află că pericolul e iminent. Deja ai pierdut. Te-ai pierdut. Pe tine. În faţa ta. Crezi că-i puţin? Eu zic să te mai gândeşti.

Care-i părerea mea despre Facebook şi cum ne afectează Facebook-ul viaţa, relaţiile interumane, de dragoste, timpul…mintea. Voia să ştie o cititoare. Nu de Facebook. Uite, că acum o să afle. Credeam că o să scriu cinci randuri:

Dacă n-ai treabă pe Facebook, nu-ţi face!

Viaţa-i faină în offline!

Nu te mai uita pe după perdea ca baba de la 4!

Să dea domnu’ (Zuckerberg sau cine-o mai deţine cartea de feţe) să nu facă public “Who viewed your profile”, că o să fie haos. 

Facebook e util atâta vreme cât il foloseşti tu pe el, nu el pe tine.

In plus, Facebook e un canal de promovare. Ai grijă cum te promovezi!

Dar nu, ce crezi? A ieşit ditamai articolul, semn clar cât de tare “iubesc” eu Facebook-ul.

Cartea de feţe e plină de feţele pe care vrei să le-arăţi. Şi-atât!

Şi nu, n-o să vorbesc despre pitzi care-şi face poze-n oglinda de la baie, cu ţâţele-n vânt şi îşi declară starea de spirit din oră-n oră, mai precis decât ceasul cu cuc al lu’ bunică-mea: că se simte amuzată, excitata sau lăbărţată. Nobody gives a fuck! N-o să vorbesc nici despe băieţeii cu maiouri albe care lasă la prea multă vedere pătrăţelele şi care-s singurii din universul feisbucesc pe care poate-i interesează starea de spirit a lui pitzi. Ăstia-s o grupă specială, care se merită cu succes unii pe alţii, dar care măcar sunt mai sinceri. Ăstia..aşa sunt ei. Înainte de Facebook făceau acelaşi lucru în autobuz: ea-şi arăta decolteul la geam in 335, el saliva pe bara de la scara din spate, de care se ţinea încordându-şi brandul spre ea. Ziceam că n-o să vorbesc despre aceştia, că de unde nu e, nici dumnezeu nu cere. Da, cu d mic.

O să vorbesc despre restul. Ăştia care ştim cât de cât că Facebook e o vitrină. În care te vinzi. Te expui cât vrei, cum vrei şi cui vrei. 

Cartea de feţe e plină de feţele pe care vrei să le-arăţi. Nu de aia pe care o ai. Mai degrabă, de aia pe care ai vrea să o ai. Dar să ştii că şi noi restul ştim să citim: şi-n cărţi şi-n Facebook. Mai ales printre rânduri, aşa cum îi şade bine facebook-ului să fie citit.

Aş vrea să stii despre mine că sunt o femeie de succes şi cariera mea e importantă: zbang , check-in la conferinţa de la Raddisson şi-albume cu tine-n sacou, zbang share la un articol despre cum să îti măreşti veniturile din activitatea online. Ce dacă tu-n offline o arzi gospodăreşte regulamentar , mirosind a musaca şi-al tău nu te-a mai văzut epilată de când se poartă vintage? Poate la coafură, bre, nu pe picioare! Şi-apoi te-ntrebi pe forumuri de ce nu ţi-o mai trage. Că atunci când tu dai check-in la conferinţă, el dă la una disponibilă in offline. Anyway, ca să ştii, nobody gives a fuck! In afară poate de amantă, ca să ştie pe unde eşti şi dacă Vasile al tău şi al ei e disponibil la ora aia. Şi de colegul de la contabilitate, care e fascinat de gambele tale masculine şi dă like la fiecare status insipid pe care-l pui.

Aş vrea să ştii despre mine şi că sunt o mamă bună: uite, copilul a făcut moale azi, dar dacă dau şi share la un articol despre seminţele de in şi digestie, o să ştii cum am rezolvat problema. Ce dacă tu n-ai copii şi nici nu faci moale? Poate mâine o să faci. Ori copil, ori moale. Apoi copilul a zâmbit – zbang poză, a făcut un puzzle – zbang poză, l-am dus in parc – zbang poză, a mâncat tot – poză of course, i-a curs din gură şi e absolut adorabil – are you kidding me? – două poze, a făcut iar moale şi tu feeling angry că seminţele de in n-au funcţionat. Ce dacă tu eşti prea ocupată să faci poză după poză plodului, încât ai uitat să îţi faci ţie una în care să vezi că ai născut acum 4 ani şi n-ai slăbit un kil de-atunci? Şi-apoi te-ntrebi pe forumuri de ce nu ţi-o mai trage. Că atunci când vine acasă, in loc să i te pui pe tine-n braţe, i-l pui pe ăla mic, ca să postezi repede o poză cu “Tati a venit acasă”, feeling proud, of course. Anyway, ca să ştii, nobody gives a fuck! In afară de soacră-ta, care şi-a facut cont de Facebook, special ca să dea like la pozele cu plodul drooling şi câteva alte mame care concurează pentru “Aş vrea să ştii despre mine şi că sunt o mamă bună” şi care se bucură că al tău a facut moale şi ai lor nu: uite, deja se cred mame mai bune ca tine si sigur tu eşti de vină că i-ai dat să manânce cine ştie ce porcării.

Aş vrea să ştii despre mine că am o relaţie fericită şi Vasile al meu mă iubeşte ca-n prima zi: check-in with Vasile la cină romantică feeling sexy, poză la malul mării îmbrăţişaţi, poză cu mâncarea fabuloasă de la restaurant, poză cu voi dansând îmbrăţişaţi of course, poză cu un imens buchet de flori. Ce dacă Vasile n-a vrut să stea la nicio poză, s-a simţit jenat când l-ai lăsat singur pe ringul de dans ca să îi dai repede aparatul unui ospătar pentru a imortaliza momentul, a făcut mutre la fiecare bliţ băgat in ochi si n-aţi vorbit toată cina că iţi stricase momentul, iar florile ţi le-ai cumpărat singură? Şi-apoi te-ntrebi pe forumuri de ce nu ţi-o mai trage. Că n-ar fi observat in mod normal şi nici nu i-ar fi păsat, dar când l-ai pus să stea de patru ori la fiecare poză, că ţi se părea că ai ieşit grasă în primele trei, a-nceput şi el să vadă că chiar eşti. Anyway, ca să ştii, nobody gives a fuck! Nici măcar Vasile. Iar pe alea de le targetezi tu şi-ai vrea să moară de invidie, oricum nu le păcăleşti, că they know the drill, aplică şi ele cu acelaşi succes.

Aş vrea să ştii despre mine că sunt cool şi special(ă): check-in la evenimente underground, susţine cauza melcilor fără cochilie, pune poze dubioase din care nu se înţelege nimic, share la o expoziţie de artă abstractă, share la o piesă cu 7 view-uri pe YouTube, mock some manelişti, dă-ţi cu părerea despre politică. Ce dacă ai stat 5 minute la eveniment că era naşpa şi-ai plecat acasă să te uiţi la seriale, iar mâine vei fi uitat total de melcii fără cochilie, la expoziţie n-ai ajuns că te-ajunsese depresia şi săptamâna trecută ţi-ai rupt capul cu amicii de iarbă şi aţi pus o manea să vedeţi cum se-aude când eşti high? Nici nu te-ntrebi dacă vrea să ti-o tragă cineva, că e beneath your purpose in life. Zici tu, în timp ce suspini la cinema, visând la fericirea banală pe care o vrem toţi. Anyway, ca să ştii, nobody gives a fuck! Poate doar cei doi artişti dark and twisted care-ţi scriu la fel de dark and twisted in miez de noapte.

Aş vrea să ştii despre mine ca sunt independent(ă), ma distrez în fiecare weekend şi călătoresc a lot: check-in în fiecare aeroport, check-in la metroul din Paris, check-in in portul din Atena, poză de pe Oxford Street, din pub, din club, de pe plajă, de pe stâncă, de sub stâncă, poză cu gulaşul in Praga, poză, check-in, poză, poză. Ce dacă faci over time patru zile din cinci până iţi ies excelurile pe nas ca să poţi să-ţi iei liber, îţi numeri banii la fiecare croissant pe care-l cumperi şi de ocupat ce eşti să bliţuieşti nici nu ţi-ai dat răgaz 5 minute să vezi cu ochiul creierului oraşul pe care-l vizitezi şi să inspiri aerul de acolo? Anyway, ca să ştii, nobody gives a fuck! Poate doar vară-ta de la ţară şi aia pentru puţin timp, până mai creşte şi pleacă şi ea. Altfel, oricine işi permite zilele astea, cu mai mult sau mai puţin efort, să işi ia un bilet de avion şi să meargă unde ai fost tu.

Iar lista poate continua la nesfârşit. PR-ul prost si prostesc de pe Facebook a înlocuit trăitul. Momentele pe care le trăieşti cu-adevărat nu vor ajunge niciodată pe Facebook. Imaginile care-ţi umplu sufletul nu vor ajunge niciodată pe Facebook, pentru că vei fi prea ocupat să le înmagazinezi in fiecare celulă. În celelalte, vinzi o imagine care de cele mai multe ori nu are legatură cu tine, ci cu ceea ce crezi că e important ca restul oamenilor să ştie despre tine. Şi toate astea, deşi, in the end, nobody gives a fuck.

Facebook a-nlocuit perdeaua. Aia după care te ascunzi ca să-l spionezi pe fraier, aceeaşi după care se-ascunde baba de la patru să se uite cu cine pleci, cu cine vii şi cât de lungă ţi-e fusta. Că n-are şi ea ce face, săraca. Dar tu, ce scuză ai?

Facebook nu ne apropie, ne alienează. Dacă văd ce faci, nu-nseamnă că ştiu. Dacă văd ca u feel somehow, nu inseamnă ca te simt. Dacă văd unde eşti, nu înseamnă că te văd. Cartea de feţe se citeşte printre rânduri. Şi asta-i cel mai greu. Căci de cele mai multe ori, fiecare înţelege fix  cât poate.

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page! :))