Cum s-a facut liniste in cap sau cand lui dumnezeu i s-a facut mila de mine

June 3, 2016 at 11:55 pm

liniste-n-capDa, cateodata si o bitch ca mine e praf. Uneori big time! Doar nu va imaginati ca totul e roz si pufos ori ca articolele astea sunt scrise din carti sau din vreun vis frumos. Cel mai adesea sunt concluzii venite dupa niste experiente mult prea tumultoase. Revenind. La intervale inegale, ajung sa fiu praf. De obicei mi-o fac cu mana mea. C-asa-mi place mie sa traiesc. Dar nici nu ma tine prea mult praful asta si mereu am avut certitudinea ca oricat de rau as lovi rahatul de gard, o rezolv eu cumva. Pana de curand, cand am crezut ca o sa crap.

Am mers pe linia aia fina dintre sane si insane….asa cred eu. Amanuntele-s de prisos momentan. Cert e ca in creierul meu s-a creat o galagie pe care n-am mai stiut cum s-o linistesc. Se bateau cei doi neuroni ai mei de nu-ti venea sa crezi. Au mai fost asa nervosi unul pe altul de cateva ori in viata lor, dar de obicei ii linisteam ori cu alergat ori cu dansat ori cu cantat (fals ce-i drept:)  ori cu somn. Darul meu primit la nastere e ca pot sa dorm aproape oricand, oricum, oriunde. Cand eram mica aparent dormeam in timp ce mergeam prin parc cu mama de mana. De-a lungul anilor, terapia prin somn mi-a salvat viata in repetate randuri. Cand ma trezeam proasta ma mai culcam putin si testam cum ma trezesc. Daca tot proasta, repetam procesul. Pana mi se parea ca m-am desteptat o secunda. Sau ca durerea a devenit suportabila. Eh, acum ce crezi? Nici somnul nu mai venea. Grav, grav!

O galagie in creier si-n suflet si-n viata, acoperita de una bucata epuizare prin munca fara downtime, alergand de colo colo prin viata mea si-a altora si uite bitch-ul cum mai putin si-o ia pe aratura. Mi-as fi taiat capul daca as fi putut sa-l pun la loc apoi, doar sa se opreasca 5 minute procesorul. Bah si intr-o noapte, cand m-am tarat asa epuizata pana la magazinul de cartier sa-mi cumpar tigari, uite ca i s-a facut mila lui dumnezeu de mine. (Da si o bitch ca mine are dumnezeul ei, diferit de cel din biblie, dar ca sa ne intelegem ii zic tot dumnezeu…putem sa-i zicem alex daca vreti, nu e asa pretentios si nici nu pedepseste). Si cum ma intorceam prin spatele blocului, prin intuneric, inchid ochii. Ho, bre, acu’ te-a luat somnu’? Stai sa ajungi acasa. Dar ochii nimic si nimic…ei voiau sa ramana inchisi. Asa ca m-am deplasat cu ei inchisi.

Brusc, am incetinit ritmul, ca nu voiam sa-mi rup gatul. Abia ma deplasam…un fel de viteza melcului. Tot brusc, am simtit mirosurile strazii…partial placute ce-i drept, dar apoi a fost si-o mireasma de flori. Am auzit pietricica pe care am zvarlit-o cu piciorul. Am simtit o alta pe care am calcat. Mi-am simtit degetele de la picioare…erau incordate cumva si stranse in pantof. Oare asa am mers toata viata? Le-am relaxat si parca am inceput sa merg mai bine. Mi-am simtit umerii dureros de incordati. I-am relaxat si pe ei. A fost asa de ciudat si minunat in acelasi timp. Toate gandurile disparusera si eram acolo, plina si linistita. La un moment dat, m-am oprit, din instinct cumva. Am deschis ochii…eram la cativa centimetri de o masina parcata. Cum de n-am intrat in ea? De unde am simtit sa ma opresc? Don’t know, don’t care. Am inchis ochii la loc. Am urcat asa pe scara blocului: treapta cu treapta, am intrat in casa, nici macar n-am mai aprins lumina.

Universul meu pe care credeam ca il stiu s-a transformat brusc. Am simtit iar mirosul casei, miros pe care il iubesc si pe care il mai sesizam doar cand ma intorceam din vreo calatorie, am descoperit cat de enervant si de galagios curge apa de la baie, cat de infricosator si palpitant e sa te demachiezi cu ochii inchisi cand demachiantul e pus langa dizolvantul de lac de unghii si sticlele sunt asemanatoare…te bazezi pe miros, dar tot ai o strangere de inima cand il pui pe fata, cat de amuzant e sa te impiedici de toate chestiile pe care dezordonat le lasi nelalocul lor.

Mi-am simtit hainele altfel la atingere, m-a infiorat bluza cand am tras-o pe mine incet sa nu ma lovesc de pereti. Si brusc, m-a lovit foamea, aia care nu ma mai lovise de ceva vreme. Am bajbait in frigider si-am ales ceva…nici nu conta ce. Doar ca nah, n-am mai putut sa car si caserola si telefonul si tigarile..a trebuit sa le fac pe rand, una cate una. Mai interesant a fost cand a trebuit sa scot painea din toaster, ca am avut de ales intre a astepta si a ma frige la degete…nu va spun ce am ales 😀

Asa s-a facut liniste in cap. Cred ca mai mult decat liniste. Pace.

Poate vi se pare putin. Pentru mine a fost…wow. Ca sa nu mai vorbesc despre cum a fost a doua zi. Double wow. Nu stiu daca functioneaza la toata lumea. Stiu doar ca la mine a functionat…si ca daca macar unul dintre voi se zbate intr-o mare de ganduri pe care nu le mai poate stapani si care il acapareaza pana in pragul nebuniei, poate o sa-l ajute macar 5 minute ce am scris. Have fun!