De ce esti fericit cand te indragostesti?

July 9, 2015 at 10:22 am

de-ce-esti-fericit-cand-esti-indragostitCa te ia pe la stomac cu fluturi, ca brusc viata devine roz, ca simti ca poti sa devii super woman sau super man si ca poti sa zbori sau sa rastorni lumea acum ca ti-ai gasit punctul de sprijin, ca nu te mai poti gandi la nimic altceva decat la mandrul/mandra care-ti ocupa zilele si partea dreapta a patului…simptomele pot fi diverse, dar sentimentul ramane acelasi: happiness all the way.

Ca hormoni eliberati, ca scenarii implinite, ca visuri adeverite, cate si mai cate teorii stiintifice, psihologice si cate si mai cate…cumva intre toate informatiile, pe principiul Iti tot cauti jumatatea? Da’ ce, nu stii ca esti intreg? intotdeauna am fost de parere ca nu mandrul celalalt e special, ci ca bucuria asta e in tine oricand. Si ca the shit e…cum sa faci sa o accesezi constant, zi de zi, chiar si cand celalalt dispare.

Zilele trecute ma intalnesc cu un om simplu dupa vorba dupa port si imi trage una-n moalele capului cu o teorie care se pupa cu logica mea cumva. Zice omul ca ar fi de la creier. Ca e cam ca la meditatie. Meditatia nu-nseamna neaparat sa stai sub un copac si sa iti golesti mintea, ci poti sa si dansezi si sa reusesti sa-ti fixezi creierul intr-un punct fix. Cand ai reusit sa-ti fixezi creierul intr-un punct fix si nu mai balareste haotic in sapte miliarde de directii…well, ala e momentul cand experimentezi cu sufletul si simti fericirea aia sublima fara sa faci nimic in afara de…sa fii. Cam la orgasm, ca si-atunci creierul e cumva blocat pe un punct fix. Or is it just me? Se gandeste cineva in momentul ala la excel-uri, planuri de viitor, rochii de mireasa, uleiul de la masina, gradinita copiilor, cum sa salveze lumea ori la impozite si taxe? I doubt it.

Prin urmare, cand te loveste indragosteala, creierul e blocat in punctul fix numit mandra/mandrul si iti lasi sufletul sa experimenteze si sa scoata la suprafata the happiness. Ca e in tine happiness-ul asta, nu e de la ea/el. Dar cand trece timp peste momentul aparitiei, cand incepi sa te obisnuiesti cu respectivul, creierul incepe sa balareasca iar si uite asa se duce de rapa. Nu-l mai vezi, nu te mai vede…ca la inceput 😉 La fel daca dispare nemernicul: creierul incepe sa intrebe si sa o ia hai-hui. Si crezi ca fericirea ta a plecat cu el/ea. Well…not!

Mie mi-a placut teoria omului si-am zis s-o share-uiesc. What say you? Daca ai ceva de comentat, foloseste cu incredere formularul de mai jos. Or do it on my Facebook page.