“Nu stiu” inseamna “Nu”

March 3, 2015 at 6:21 am

nu-stiu-inseamna-nuDupa niste ani buni in care am fost un fel de Yes Man – ma rog, woman – si-am imbratisat toate prostiile pamantului (dintre care unele au iesit exceptional, iar altele n-au iesit deloc bine, da’ deloc!!:)), acum ceva vreme am decis sa ma ascult mai bine. Nu m-am transformat nici pe departe din Yes woman in Fetita care l-a luat pe nu in brate. Am ramas deschisa la tot, in continuare. Doar am ales sa spun Nu in loc de Nu stiu si sa nu ma duc in directia aia, in cazurile in care in capul si in sufletul meu nu se aude Da si atat. Si din momentul ala viata mea a devenit mult mai usoara.

Cand e Da, o stii din prima. Cand e Nu , trebuie doar sa dai frica la o parte, ca sa vezi daca ramane in continuare Nu sau daca frica incearca sa te faca prost. De unde ma uit eu, Nu stiu e doar o partida de poker intre creier si suflet. Si amandoua sunt bune: se pricep sa blufeze, mai ceva ca un cartofor. Dar nu blufeaza decat atunci cand n-au o mana buna si incearca sa convinga cealalta parte ca au. Cand au o mana buna, o stiu din prima si capul si sufletul. Se-aliniaza si urla Da din toti rarunchii. Vibreaza mai ceva ca un Vesper. Tot ce trebuie sa faci, e sa faci liniste in cap pana dispare frica si sa pui urechea pe suflet.

Cand Nu stii e un conflict intre logica si the inside voice (the little bitch or peach in my case) si la fel ca orice conflict, nu se stinge pana nu impaci stanga cu dreapta.

Cea mai grea perioada din viata mea a fost aia in care nu stiam. Umblam debusolata prin viata, intr-o mare de “Nu stiu”, intorcand pe toate partile deciziile si incercand sa impac capra, varza si vecinul. Indecizia ma extenua si aveam cearcane inside, ca un copil care refuza sa mearga la culcare in noaptea de Craciun, in asteptarea mosului.

Si mosul a venit. Mi-am facut singura un cadou. Intr-o zi, dupa ce m-am auditat la sange. Si am tras concluzia ca de fiecare data cand raspunsul n-a fost un Da unitar, m-am trezit in niste situatii, oameni, tari de unde-mi venea sa fug la mama sa ma tina in brate, sa stau in pozitia fetusului pana trece,  porcaind ziua in care m-am convins singura cu argumente, logice de altfel, ca e decizia buna.

Pe-atunci nu-mi era clar ca logica n-are tot timpul legatura directa cu pacea, ci doar atunci cand se aliniaza cu vocea aia interioara, uneori cam prea timida, pe care crezi ca daca o asculti s-ar putea sa te trimita in balarii. Doar ca vocea aia ar trebui sa aiba cel mai tare volum ever, ca sa acopere toate mizeriile pe care ti le spui singur. Nu zic sa o asculti doar pe ea, ci sa o acordezi cu logica.

Nu stiu inseamna Nu functioneaza de la intrebari simple precum “Vrei lapte in cafea?”, “Vrei sa mergi la filmul ala diseara?” si-ti poate salva timp pretios pana la “Is he/she the one?” si-ti poate salva viata. La ultima intrebare, daca nu as fi invatat la timp ca Nu stiu inseamna NU, n-as mai fi apucat sa raspund DA hotarat. Atat de hotarat incat a vibrat totul in jur.  Si inca mai vibreaza. Atat de tare, incat, acum cand scriu in mijlocul unei cafenele, imi dau lacrimile de recunostinta, ca unei pizde sentimentale ce sunt:)) Sper sa nu ma dea astia afara:))

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page! Or below.