Prea mult, prea ca la tara

April 10, 2014 at 9:36 pm

see no evilSunt de parere ca “jumatatile” alea bune se simt, se vad asa cum sunt si se aud cu sufletul, fara cuvinte. Si inteleg corect ce au de spus fiecare. Cel putin la inceput. Cand sunt atente. Cand vor sa vada, sa auda si sa simta. Dar apoi se obisnuiesc si devin confortabile. Cel putin una dintre ele, daca nu amandoua. Dar confortul ingrasa, sufletul se micsoreaza, jumatatea se mareste si forma nu se mai potriveste. 

Mai sunt de parere ca oamenii trebuie sa spuna ce vor: pe gura, loud and clear, cel putin o data. Maxim de trei ori. Mai ales atunci cand nu se mai aud corect cu sufletul.

Daca ceri de mai mult de trei ori si nu se intampla sa primesti, ori nu te aude si degeaba….ca la suflet nu merge sa tipi din fundul gradinii, ori n-are sa-ti dea, ori il doare-n cur. Oricum ar fi, sa ceri de mai mult de trei ori pe gura, acolo unde inainte primeai inainte sa ceri, e just… prea mult, prea ca la tara.

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page! Or below!