Ziua indragostitilor sau indragostitii zilei de 14 februarie?

February 11, 2015 at 4:30 am

valentine-s-daySi ia uite-o ca vine si anul asta. Cum cine? Ziua indragostitilor. Nu ca vine, a si venit. De vreo doua saptamani, chiar. De cand au inceput sa ma spam-eze pe mail toate societatile comerciale care au in clin sau in maneca vreun as match-uit cu sarbatoarea internationala. Si cele care n-au, isi fac.

Ca e adoptata, ca e imprumutata, ca e comerciala, ca nu-i a noastra, a romanilor, ca te supune la chinuri de gasit cadouri si mese libere la carciuma preferata, ca o urasti sau dimpotriva ca o iubesti, ca e doar o modalitate de a mai mari cifra de afaceri, ca e un pretext sa dai fuga la ski, ca daca nu-ti ia nimic nu te iubeste, ca io stiu cate si mai cate pareri… pentru tine ar trebui sa conteze doar a ta.

Pentru mine, e o zi in calendar, ca oricare alta. Daca as reusi sa am niscai beneficii materiale clare sau macar relaxante de pe urma ei, as imbratisa-o instant. Adicatelea, daca mi-ar da liber de la intreprindere (acu’ nu mai e cazul, dar ca idee) sau daca as primi un bonus ca e 14 februarie, as sustine sus si tare ca ne iubim mai tare pe 14. Cum nu e cazul, o sarbatoresc ca pe orice alta zi, respectiv cu tot atata iubire ca si pe 13, ca si pe 15.

Judecand dupa aceste aspecte, ca o bitch ce sunt, bag seama ca oamenii isterizati de acest 14 februarie trebuie sa aiba vreun beneficiu de care eu n-am aflat inca. Poate la ei la intreprindere se da liber. Ori primesc bani? Cica nu. E doar o ocazie sa primeasca flori. Si declaratii de dragoste. Si bomboane de ciocolata? Ah, cine romantice? Si sex daca au fost cuminti tot anul si n-au cerut? Mmmmm…goodies:))

Pai si ce atata entuziasm? Pe 13 nu primiti? Nu? Nici pe 15? Poate in aprilie? Nu? Fuck, atunci de-a dreptul ar trebui sa sarbatoriti! Daca asta-i singura ocazie cand scoateti declaratii de amor unul de la celalalt, bomboane de ciocolata, cadouri, cine romantice si sex, by all means, go ahead! Ce mai stati si cititi? Go, go, go!!!!!

Ah, dar iata, de cealalta parte sunt hater-ii. Care recunosc aceasta sarbatoare internationala, dar i se impotrivesc si o porcaie din toti rarunchii. Serios? Altceva mai bun n-ai de facut decat sa te-mpotrivesti? Te iubesti cu ea in restul timpului, dar pe 14 refuzi. Pe 14 nici sa nu te-atinga! Bine, bre, nu vrei sa ti-o tragi si pe 14, nu ti-o trage. Da’ tu pierzi, fraiere! :))

Raman pe alta parte, in depresii inexplicabile, aia care-s singuri pe 14 si se-mpiedica la tot pasul de baloane colorate si inimioare pe care doi chinezi au cusut cu sarg intr-o barca, un stramb I love you. Si da-i si sufera. Ca lui (ei) nu-i aduce nimeni inimioare cusute cu ata alba. Pe 13 era fericit(a) asa singur(a) cum era, fara inimioare si minciuni cusute cu ata alba, pe 15 nu va mai fi o problema, dar pe 14, ce crezi? E cel putin sfarsitul pamantului. Pana pe 15, of course, cand copacii vor sta din nou in picioare.

Mie mi-au placut florile primite saptamana trecuta de la al meu 1/2, intr-o joi fara semnificatie aparte, cheescake-ul surprise de ieri, cuvintele si zambetele de zi cu zi. N-o sa le refuz nici pe 14, da’ nu pentru ca-i 14, ci pentru ca e firesc. Asa ca zic ca-s norocoasa si multumesc in gand si cu vorbe deopotriva ca nu trebuie s-astept mereu ziua indragostitilor ca sa ma-ndragostesc de el inca o data. Si pe 14, o sa-l intreb cu-acelasi drag, cum fac mereu: “Ce vrei sa mananci? Iubire?” :)), adaptare proprie dupa reclama aia cu “Ce vrei sa mananci, iubire?”.

Daca ai ceva de comentat, do it on my Facebook page!