Focul

August 11, 2015 at 2:10 pm

foculL. era subtirica, mignona, dar se transforma subit cand se punea cu gura pe el. ii reteza orice avant prostesc chiar daca el era cu doua capete mai mare ca ea. il punea la punct din ochii negri si el, maimutoi talamb, zgomotos si dezorientat trecea instant pe linia de plutire. cat era el de mare, uneori nu mai avea forta sa se lupte. si-atunci isi punea capul la ea in poala si ea il mangaia bland in timp ce el statea acolo ca un animal domesticit pana isi refacea puterile.

Stateau intr-o casa fara perdele. puteai sa-i vezi din strada, mai ales seara cand era lumina aprinsa. de cele mai multe ori se jucau. ea se cocota in spatele lui si el se arunca cu ea in spate pe unde apuca, apoi radeau tavalindu-se ca doua animale. uneori o arunca in aer si uita sa o prinda. sau poate se certau? nu. se jucau. cand se certau se termina cu un foc.

L. era cam piromana. odata o vedeai cum se da jos din carca lui, fuge in alta camera si incepe sa dea foc. el se ducea dupa ea de fiecare data si se-apuca sa stinga focul, in timp ce ea statea acolo nemiscata lasand flacarile s-o atinga. dar nu pe fata. niciodata pe fata. doar dupa ce vedea ca se arde si el, abia atunci se scutura si incepea si ea sa-l ajute. dar numai dupa ce-l ardea si pe el. niciodata inainte.

Apoi stateau amandoi in cenusa aia. el cu capul la ea in poala, ea adusa de umeri asupra lui ca asupra unei prade pe care nu se hotaraste daca sa o ucida sau sa o mai molfaiasca. urmatoarea zi, cand el pleca, ea curata cenusa, peretii si zugravea pana nu mai era urma de foc. freca peste tot pana cadea din picioare si parca de fiecare data cu mai multa indemanare. asa au trecut ani. erau plini de cicatrice. ii vedeam prin geamurile fara perdele an dupa an.

Pana intr-o zi. nu mai fusese foc in casa lor de ceva vreme. dar nici incalecati ori alergandu-se prin casa nu-i mai vazusem. el a intrat in casa. strangea ceva in palma dreapta. s-a dus langa ea. a mangaiat-o pe cap. ea si-a pus capul pe pieptul lui intr-o imbratisare care-a parut ca dureaza o vesnicie. s-a desprins apoi usor din bratele lui, a incuviintat din cap, i-a deschis palma si-a luat cu ea ceva-ul pe care el il stransese pana atunci. l-a lasat singur in camera si s-a dus in alta, in care a aprins un foc mic. statea dreapta ca un bat si nu-si mai ferea fata. el, ramas singur, a cazut in genunchi. a aprins si el focul in camera lui. statea asa cu umerii incovoiati. el. ea dreapta. stana de piatra.

Ii vedeam pe amandoi nemiscati, cuprinsi de flacari….

——-

Finalul povestii il voi scrie in functie de cum vreti voi sa se termine povestea. Puteti vota mai jos pana pe 18.08.2015, iar daca aveti o alta propunere in afara de variantele prezentate de mine, please share.  Iata si finalul votat de voi 🙂

——-

La un moment dat flacarile erau asa de mari, incat nu-i mai zaream prin fereastra. auzeam doar sirenele pompierilor care se apropiau. m-am indepartat de fereastra. nu voiam sa stiu. jocul lor nu-l jucasem niciodata, dar parea mai viu decat orice traisem vreodata. ma ingrozea, ma incita, imi dadea speranta. speranta ca se poate. speranta ca intr-o zi vor renunta la foc si va ramane doar joaca de dinainte. calda, naiva, neviciata. dar era prea tarziu pentru ei.

De-afara vocile se inteteau. nu m-am putut stapani sa arunc o ultima privire. erau amandoi in viata. catarati fiecare pe geamul camerei lui. fiecare lupta pentru viata lui. parca nici nu se cunosteau. ea a sarit imediat ce pompierii au intins salteaua sub geam. el a asteptat tremurand sa urce pompierii dupa el si sa il coboare de acolo.

Au trecut multi ani de atunci. cei care stau acum in casa lor au perdele.

Ieri i-am vazut din nou. el, la brat cu o femeie maroaca, de statura lui, impingea un carut din care doua picioruse se agitau nastrusnic. ea, cu ochii stralucind si gura pana la urechi, la bratul unui barbat. alt barbat. impleticindu-se printre ei, o copila de vreo 5 ani, cu ochi negri si mari se invartea cu nonsalanta intr-un vals. nu cred ca s-au vorbit. surpriza lor parea la fel de mare ca a mea cand au dat nas in nas in pe trotuar. s-au oprit si odata cu ei, inima mea. si-au zambit. si-au intins mainile, alta data pline de cicatrice, dar care acum abia se mai distingeau. le-au intins intai unul spre celalalt. m-asteptam sa vad scantei. nimic. apoi si-au intins mainile catre insotitorul celuilalt si si-au vazut apoi fiecare de drumul sau. niciunul nu s-a uitat in urma. 

This poll is closed! Poll activity:
Start date 11-08-2015 07:48:48
End date 18-08-2015 23:59:59
Poll Results:
Cum vrei sa se termine povestea? Alege TU finalul povestii, iar eu o sa il scriu. Bifeaza si Voteaza!